Alegeri Prezidentiale 2009

Acest post este scris de tata la persoana intai (a lui):

Duminica trecuta am avut proasta inspiratie sa ies la fotografiat impreuna cu un prieten in satele de pe drumul spre Alexandria, Teleorman.
Era sa ne luam o mare bataie de la niste gorile retardate care zbierau la noi ca nu avem voie sa fotografiem pe o strada laterala din drumul principal.
Zbierau ceva legat de PDL bun si PSD rau.
Erau o echipa de mobilizare a electoratului la vot.
Ni s-au incalcat niste drepturi referitoare la libertatea noastra de a fi pe un drum public.

Am intentionat sa le arat si legitimatia de presa pe care nu am mai folosit-o de multa vreme, dar Gabi (amicul cu care eram) mi-a reamintit ca avem doua fete acasa (a lui are 10 ani si a mea o luna si 10 zile) si ca ar fi bine sa mergem dracu' de acolo si sa nu ne punem cu toate maimutele.
Ceea ce am si facut, desi mi-a fost greu avand in vedere trecutul meu de participant la fenomenul Piata Universitatii 1990.

Am plecat cu sentimentul de regret ca nu am emigrat la timp din tara.
Ne-am promis unul altuia ca vom face tot posibilul sa ne trimitem fetele la studii in lumea civilizata.

Astazi este ziua mea

E 14 Noiembrie si am implinit fix 1 luna.
A venit doamna doctor mi-a facut un mic control si lucrurile merg bine.
Mama si tata m-au cantarit si masurat, am 4.100 kg si 55 de centimetri.
In rest, ziua a decurs normal, am mancat, am avut niste colici, am dormit dupa plimbarea de astazi si cam atat.
Si pentru ca astazi e ziua mea, m-am gandit sa va fac cadou o colectie de fetze.
:-)

Iar la sfarsit m-am gandit sa postez si o imagine cu mama pe care am obosit-o corespunzator in ultimele zile.

Tara lui Andrei

Se pare ca ne intereseaza acest subiect.
Astazi am scris si eu un mic articol pentru Constitutia Tarii lui Andrei.

Articol:

"In Tara lui Andrei toti pantofii din lume vor fi dotati din fabrica cu dispozitive de inmagazinare a energiei cinetice rezultate din fiecare pas facut de catre cel care ii poarta.

Astfel se va colecta energia tuturor pasilor facuti in toata lumea.

Dupa expirarea perioadei de viata pantofii vor fi returnati la centre speciale unde, in schimbul lor, proprietarul va primi contravaloarea energiei produse.

Cu cat mai multi pasi, mers pe jos, adica sanatate si energie verde produsa, cu atat suma va fi mai mare."

Lucrurile au mai avansat un pic

Tot mica fiind, ocupatiile mele cele mai importante ar fi cam asa: mancare, somn, baie si plimbare. Si bineinteles murdaritul scutecelor. Noroc ca de ceva vreme incoace ele nu se mai spala, adica sunt de unica folosinta.
Un caca mic si punem altul.
Un shushu mic, inlocuim.
Mama a devenit experta in alaptat si tata in mirositul fundului meu. Ar putea recunoaste de la jumatate de metru diferenta dintre un scutec cu lichid si unul cu "aproape" solid.

:-)

Sigur ca toate eforturile lor au fost rasplatite cu cateva sute de grame castigate puse corespunzator pe falci, burtica si copanele, cativa centimetri in plus si un zambet adorabil.
Acum va pup si va invit la baie.


PS. Am reusit sa ma dumiresc cum sta treaba si acum sunt permise comentariile.

Dupa masa

Buna.
Cam asa arat eu dupa ce mananc...
Si credeti-ma, astazi am avut o pofta de mancare nebuna.
Si una de somn, la fel de nebuna.
Secretul: O mica plimbare de 10 minute in jurul blocului.

Ana-Maria se uita la noi

Dormita si bine mancata l-am onorat pe tati cu o privire curioasa.

Chiar daca eu vad putin si cam in ceata cred ca l-am mirosit pe acest tip care se uita la mine printr-un aparat mare si negru.

Mi-a atras atentia cam 2-3 secunde.

Ma plictisesc destul de repede.

130g

Astazi a avut loc primul cantar oficial de la iesirea din spital.

Am ajuns acasa cu 2880g si dupa 4 zile de pofta de mancare sanatoasa, am mai adaugat inca 130g.

Adica, suntem in grafic.

Felicitari, Ana-Maria.

Ana-Maria tipa tare

Asta e, in caz ca ma credeati o persoana draguta...nu sunt, in special cand am colici.

La urmatoarea postare promit sa va arat si buricul.

Acasa

Vineri, 16 Octombrie tata a venit sa ne ia de la spital.

Ploua si era foarte frig, cel putin asta isi va aminti el, care a carat bagajul si cosuletul meu la masina.

Si pe mama, bineinteles.

Acum suntem amandoua acasa.

Iar eu ma pregatesc de o reprezentatie serioasa de colici si urlete cu care mi-am propus sa ii pun in cap pe mama si tata meu.

Doua zile la rand.

PS.

Am pastrat ca amintire aceste doua mici bratari.

3 zile

Ei bine, 3 zile am stat eu impreuna cu mama mea in spital.

Prea multe nu-mi mai amintesc, decat ca a venit o doamna zdravana si i-a aratat mamei cum sa ma spele la fundulet.

Avea o dexteritate fantastica doamna aceasta.

Apoi a mai venit o doamna, tot zdravana si ea care mi-a pus in urechi cerceii de la nasa.

De la aceasta actiune nu am poze.

Tata n-a rezistat, iar eu am urlat corespunzator.

12 Ore

Au trecut aproape 12 ore de cand m-am nascut si tati a venit din nou in vizita la noi. L-am primit somnoroasa si linistita.

Astazi facem cunostinta

14 Octombrie 2009, foarte grabita si in mai putin de 1 ora am venit eu pe lume...adica vreau sa spun ca am fost rapida si nu am suparat-o deloc pe mama mea.

Dupa un travaliu record de 45 de minute am aparut eu, v-am salutat si am fugit repede la somn.

PS. Mai multe in postarile viitoare.

Prima mea iesire in lume

Buna.

Eu sunt Ana-Maria si de aici incepe povestea  mea.

Eram in Aprilie, aveam 12 saptamani si inca nu ma hotarasem daca voi fi baietel sau fetita.

Putin mai mare decat un bob de mazare...cel putin asa mi-a spus doamna doctor care se uita la mine pe un ecran mare.

A mai trecut ceva timp de atunci si, acum, cand tata scrie aici pentru mine, stiu sigur ca voi fi fetita.